Absurditatea existenței în anotimpul nihilist

Pictură de Geoffrey Johnson, sursa: https://www.tuttartpitturasculturapoesiamusica.com/2014/03/Geoffrey-Johnson.html

Odată cu schimbarea timpului și încheierea acestei veri, vine o stare de incertitudine. Un sentiment de neliniște mă cuprinde, apoi mă lasă, iar după următoarea interacțiune cu diverse obiecte și personaje apărute în cale, neliniștea din nou apare și chiar îmi zâmbește atunci când îmi prind privirea din oglinda vitrinei unui magazin.

Oamenii trec pe lângă noi, fiecare cu gândurile sale, trăirile, speranțele, durerile, visele și amintirile sale. Fiecare din noi suntem piesele acestui mecanism, unici de felul nostru și totodată înlocuibili. Suntem constructorii societății, a cărei viață se află într-un proces de continuă transformare. Un mecanism de vârsta umanității. Asemeni unui zgârie-nori, al cărui fundament se macină de la construcția fiecărui etaj nou.

Fluxul de informații care se strecoară prin țevile media adaugă o ultimă notă de confuzie nihilistă. Personalitatea se pierde în miliardele de suflete umane. Tot ce sunt, nu mai are importanță în această mulțime de piese. Scopurile devin inutile, la fel ca și existența propriu-zisă. Individualitatea mi s-a rătăcit într-un labirint al timpului. 

Undeva peste câteva cartiere, când merg pe lângă cimitir, automat mă duc cu gândul la timpurile când nu voi mai exista. Bătrâna și tânăra din stație la fel îmi amintesc de timp și viață. Intru în acel cimitir, merg de pe o cărare spre alta, mă opresc în fața unui mormânt și mă întreb „Care este rolul scheletului îngropat la 2 metri sub pământ?” Cândva avea emoții, scopuri, era prietenul sau dragostea cuiva. Râdea, mânca, dormea, muncea, îi spunea cuiva că o iubește. A fost viu, acum e oase. Sunt viu și la fel voi fi oase. 

Sunt ca ceasul lui Dali în varianta alb-negru, iar vocea interioară mă cheamă să-l pictez. Picătura de acuarelă pe care o am, o torn doar peste săgețile ceasului, pentru a-i da timpului senzația de timp și individualității un rol în tabloul vieții. 

 

Pictură de Geoffrey Johnson, sursa: https://www.tuttartpitturasculturapoesiamusica.com/2014/03/Geoffrey-Johnson.html

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *