Pictură de Catalin Gellen, sursa: http://www.picamemag.com/catalin-gellen/
Atât timp cât unul din parteneri dorește să trăiască într-o relație liberă, iar celălalt are viziuni tradiționale despre familie, ceea ce se va întâmpla mai departe în viața lor va fi însoțită de fenomenul fidelității și sentimentul de vină. Aceste elemente pot fi îndepărtate fie prin recunoașterea libertății persoanei iubite, fie prin acceptarea că ambii parteneri trebuie să conviețuiască respectând un set de valori conservatoare aprobate de societate.
Dacă să vorbim în termeni simpli, bărbatul și femeia în relația de familie, cuplu, căsătorie, se dedică în exclusivitate unul altuia. Dragostea, afecțiunea, sinceritatea, intimitatea, relația sexuală, sunt niște dimensiuni reciproce și nimeni altcineva nu are voie să se atingă de aceste părți ale vieții lor doi, care sunt ca un tot întreg. Se încheie un pact de siguranță, de la care se așteaptă la un statut social și financiar care corespunde unui sistem de valori. Acest pact poate exista atât timp cât ambii vor respecta norma morală general acceptată precum este fidelitatea. Adică nici unul din parteneri nu are dreptul moral de o oferi una din aceste dimensiuni altei persoane străine. Dacă unul din ei va dărui dragoste altei persoane sau dacă va întreține o relație sexuală, riscă să fie acuzat de trădare și să înceteze relația. Fie ești fidel(ă) și iubit(ă) pentru faptul că viața ta aparține numai persoanei din cuplu, fie infidel(ă) și vinovat(ă) de destrămarea familiei.
Pentru a nu fi acuzat(ă) de trădare partenerul sau partenera mint. Da, exact, spun minciuni unul altuia, noi știm de mici copii că să minți pe cineva nu este frumos. În relație, pentru că iubești, minciuna este urmată de un sentiment profund de vină.
Acel moment când te urăști și te simți o mizerie pentru faptul că ai dat din libertatea ta cuiva din afara cuplului, în timp ce femeia sau bărbatul de alături îți dăruiește libertatea sa doar ție și este încrezut(ă) că tu o faci la fel. Însă tu ai făcut sex cu o persoană care te-a atras pentru ceva. Totul a început de la o simplă discuție despre o carte pe net, care a continuat cu ieșirea la un pahar cu vin, apoi a continuat cu ieșirea la un pahar cu vin, iar peste ceva timp ai înțeles că aceasta este persoana cu care ai să ți-o tragi.
După mine sentimentul de vină poate să dispară în urma unor discuții și acceptări pentru sine că omul de alături este o personalitate care are libertatea de a trăi orice experiențe își dorește, atât timp cât există respect, stimă și dragoste reciprocă. Faptul că trăiești împreună cu cineva, împarți patul și masa, iar periuțele pentru dinți stau într-un pahar comun, nu înseamnă că ea sau el este proprietatea ta.
Din mai multe discuții la acest subiect am descoperit că există diferențe, pe criteriu de gen, în ceea ce ține de acceptarea unei relații libere. De exemplu unele femei spun că își doresc ceva diferit și mai mult decât au la moment, ar accepta ca partenerii lor la fel să se simtă liberi și să trăiască diverse experiențe cu alte persoane. Pe când bărbații ar fi de acord să aibă relație liberă parțială, adică ei să fie liberi, iar femeile să le fie lor fidele. ”Nu aș accepta ca soția mea să facă sex cu alt bărbat. Eu cu cineva da, însă ea nu. E a mea.” spunea un prieten.
Căsătoria cu un partener pentru relații sexuale și crearea familiei tradiționale, nașterea copiilor… vin din trecut. Atunci când femeilor li se aplica acest tip de viață, pe când bărbaților nu neapărat li se cerea să fie monogami. Din motiv că femeile până nu demult nu au avut libertatea de alegere, acestea, cu părere de rău, erau și continuă să fie considerate în multe culturi (inclusiv și în Republica Moldova) proprietatea bărbatului. În ”mod normal” societatea va spune la acest capitol că nu văd o problemă în faptul că un bărbat să trăiască o viață mai liberă. ”E arătos. E macho. Maladeț pațan.” Nu pot spune că despre femei se vorbește cu aceeași admirație, și asta se datorează anumitor viziuni de superioritate a bărbaților dintr-o societate patriarhală.
Asupra felului de relație desigur că trebuie să convină ambele părți: Indiferent de gen, și dacă unul dorește să ofere și să primească fidelitate fiziologică, iar altul nu, poate că e momentul potrivit pentru o discuție despre felul în care se văd aceștia în viitor?
*Acest text nu pretinde a fi unul de specialitate, ci o reflecție personală. Totodată acest nu este un set de sfaturi de viață sau nu mai știu ce. Este o adunătură de gânduri care se învârt în jurul fenomenului fidelității și sentimentului de vină.
1 Response
[…] … aici partea a doua […]